O lectie de filozofie

Viata privita dintr-un unghi Sincronic,ne ofera posibilitatea sublima de a ne intalni cu reminiscentele trecutului...In fiecare dintre noi traieste un trecut mai bun sau mai putin.Traieste pana in momentul in care,ii acorzi libertatea de a vorbi.Nu vreau sa ma pierd printre lucruri abstracte,ci vreau sa demonstrez adevarul lor.Si nici nu vreau sa aduc in prim-plan efectele si mi-as dori sa pot sa am revelatia unui om cu mintea lucida,fie de a-mi motiva parti ale trecutului sau genial ar fi sa gasesc explicatia unor fapte...dar ele oare,facand parte din trecut,nu sunt deja moarte?ce rost ar avea sa ascult vocea morbida a lor?

Fiecare fiinta ce respira e de la bun inceput suspecta de a avea pacate.In fiecare om exista un pacat al propriei individualitati.In acest moment,poate ca pacatul meu este sa scriu despre lucruri mai putin sfinte,dar cu siguranta maine,pacatul meu va fi acela ca am vorbit despre Trecut.Nu vreau sa vopsesc cuvinte in culori cat mai atragatoare,ci prin puterea lor sa inchid in condei,gandurile.Nu vreau sa ratacesc printr-un labirint al regretelor,ci sa arat ca cel care se plimba prin el e Omul.Viata sta in inceputul trecutului,iar trecutul sta in inceputul vietii.Suferim pentru ca traim in prezent,iar prezentul il vedem prin prisma trecutului.Suferim pentru ca suntem oameni si tot noi stam la baza suferintei noastre.Traim mereu intr-un prezent al trecutului,momentului si viitorului.M-am inclinat in fata destinului si am deschis una din usile sale.E cea cu Noroc?Inca nu stiu,e mult prea devreme si mult prea tarziu.

Amintirile sunt o desertaciune in care ne chinuim sa traim.Dar tot ele sunt cele care ne arata viitorul si care ne fac sa ne impacam cu noi insine.Amintirile sunt un model de comparatie.Ele ne arata ce este bine sau rau in prezent.Ele aduc un zambet pe fata noastra,ne fac sa ne gandim ca exista si momente de fericire printre cele triste.Trecutul devine atemporal atunci cand incepem sa il povestim.Si ce e mai grav este faptul ca trecutul devine un mit atunci cand,pentru a putea scpa de ceea ce credem a fi rau,reiteram originea,timpul de altadata.

Greseala este o forma de a arata cat suntem de buni.Pot spune ca sunt o fiinta buna,incat greseli poate am savarsit mai multe,dar nesemnificative.Adevaratele greseli au venit din partea altora.Una din multele mele greseli este ca am iubit pentru a trai,dar viata mi-a soptit ca trebuie sa traiesti pentru a putea iubi.Diferenta sta in faptul ca traiesc intr-o lume Reala,o realitate cruda si brutala,dar adevarata,iar notiunea de ideal e doar o parte din ea.Pe cand-Tu-Cititor-Poate chiar Tu-traiesti intr-o lume Ideala si perfecta in care realitatea ocupa doar o parte.Omul nu mai este un proiect viabil atata timp cat are pierderi la cotituri importante.Faptul ca scriu acum,nu ma face sa intru in aceasta categorie.

Si eu sunt pasibil de a ma critica atata timp cat am crezut in naivitatea lucrurilor/oamenilor din jurul meu.Dar nu am dus aceasta naivitate intr-o directie Paradigmatica.M-am oprit si am pasit pe urmele lasate de altii,inaintea mea.Cateodata faptul ca te asemeni cu ceilalti-si nu vrei sa pari sau sa fii special-te ajuta sa mergi mai departe.E bine sa fii egoist si sa nu lasi increderea sa plece din tine.Misterul este intotdeauna o arma veritabila impotriva altora.Te ridica deasupra celorlalti si te va face mai puternic.Oferindu-i increderea celui de langa tine,ii oferi posibilitatea de a avea in fata lui un om cu totul deosebit.

Am invatat sa vorbesc despre lucruri urate si triste,daca despre cele frumoase stiam sa vorbesc.Dar stiu ca si experientele grele aduc ceva frumos cu ele.Nu merita sa ne stereotipizam in lucruri si fapte ideale si sa incercam sa cladim noi un ,,cliseu".Un Cliseu pe care altii sa il sparga.Dar tot in trecut exista lucruri in care sta toata frumusetea!In spatele fiecarui regret sta un zambet de demult.Exista o fericire pe care ai castigat-o sau care ti-a fost daruita.Exisa un traseu existential pe care fiecare il parcurgem,dar pe care uneori nu il constientizam.Nu ma ascund in prezent de vremurile trecute,ci incerc ca prezentul sa nu devina doar un trecut.In spatele nostru sta o Istorie,pe care chiar daca vrem sau nu,trebuie sa o povestim.Dar este doar o istorie.Povestim istoria traind evenimentele de atunci acum.Totul e nemuritor,doar clipa pe care o traiesti azi este muritoare.