Cartea se naste la intalnirea a doua taceri….

In fiecare om traieste o carte,iar orice carte traieste prin om .O carte,care pentru el insemana mult ,dar pentru altii mai putin.Si poate totusi…aceasta valenta de valoare ce o poarta opera-caci opera se gaseste intre cele doua coperti si nu paginile-este data-in afara de incifrarea unor mesaje,de relevanta unor idei ori de frumusetea in sine-si de cadrul deosebit de perfect in care ia nastere opera.Se poate vorbi d e un paralelism intre pregatirea minutioasa a unei sali de operatii,in care vin pe lume nou-nascutii si un cadru bine organizat in care toate elementele componente sunt bine armonizate,lasand doar loc inceperii procesului elaborios de concepere a embrionului.

Atat autorul,cat si cititorul devin actanti pe aceesi scena. Isi joaca rolurile in cea mai buna reprezentatie,devin parteneri,ba chiar sunt sincronizati in ceea ce priveste rolul pe care il au fiecare in piesa.Astfel putem spune ca autorul isi intemeiaza primatul sau scriitoricesc pe baza unui ritual,ce tine, pe parcursul intemeierii textului.Acest ritual,aceasta tacere de care vorbim apartine initial autorului si care ne indreptateste sa ne gandim ca la un timp ideal,un illo tempore al cartii, un timp sacru in care tacerea devine sinonima cu starea de creatie a scriitorului.

Sacralitatea este astfel contopita in litera si spiritul cartii. Cartea devine obiectul sacru, prin plasarea ei in timpul mitic al momentului in care a fost racordata la realitatea vizuala.Daca initial tacerea ii era atribuita autorului,tot initial ea se gaseste si in bratele deschise ale cititorului ,gata se rasfranga asupra cuiva,o imbrasisare ce inca nu are loc, ce asteapta sa se materializeze,vidul existential fiind umplut de aparitia cartii. Fiecare cititor e propriul sau cititor, e liber de constrangeri si explorari, astfel ca fiecare cititor intra in propria sa casa.Cititorul e unic in felul sau,astfel ca tacerea ce il cuprinde survine din modul sau de fi,de a da o interpretare lecturii, de a o recepta in felul sau.Cele doua taceri sunt complementare, astfel ca tacerea yin se intercaleaza cu tacerea yang.

Daca in debutul creatiei si al citirii,pasii se rasfrangeau in doua directii,acum ne putem referi strict la intalnirea celor doua taceri.Atat cititorul cat si opera sa se gasesc invaluiti in misterul singuratatii.Pe de-o parte autorul care se gaseste intr-o stare asemanatoare celor ce se intalnesc in recuzita imaginarului bacovian,o stare al carui unic remediu este refugiul in literatura,cat si a operei care inainte de a face deliciul cititorilor,inainte de a cunoaste lumina criticilor ,inainte de a exista propriu-zis,se gaseste intr-un con de umbra.Aceasta patrundere a obscuritatii are loc datorita faptului ca opera cunoaste doar mana si mintea scriitorului,si doar scriitorul cunoaste corpul creatiei sale,bolile si pericolul la care se expun spectatorii.
Mergand mai de parte, putem fi de acord asupra faptului ca aceasta solitudine a autorului si a operei se poate exprima si prin faptul ca in aceasta camera a tacerii, autorul se defineste prin marca autorului necunoscut ,deseamenea si opera,o opera nesemnificativa la momentul acela.Nici cel care scrie,nici ceea ce este de citit nu se bucura inca de impactul social,cultural.Nu poarta in buzunare notele de critica amoroasa ori ranchiunoasa ale publicului larg sau avizat.Se gasesc precum o scrisoare pierduta,prin cine stie ce colt…ori pagina de lectura…!Asa cum multe Momente si Schite s-au invechit in gust imbietor de placut de-a lungul vremii asa si opera si scriitorul dobandesc atentia,interesul si notorietatea in timp,in drum spre o noua aventura a scrisului.

Ceea ce se insumeaza tuturor aspectelor fie ele legate de modul in care se petrec,locul unde se desfasoara,timpul –este sensibilitatea pusa in comun de autor si cititor.Daca sensibilitatea ar fi zero,nu am vorbi atunci de opera;opera ar fi imbracata de o masca insipida,inodora si opaca!Opera nu ar putea exista ,sau ar exista dar in parametrii sterili,daca aceste particule nu ar realiza prin cedare si acceptare ,o reactie .Cele doua taceri presupun un schimb tacid,astfel ca sensibilitatea devine cheia ce leaga si desleaga Opera.Procesul are loc doar prin punerea in comun a acestor atomi de sensibilitate.

Inainte de orice interpretare metaforica,trebuie spus ca orice lucru se naste prin existenta a doua elemente,prin intalnirea a doua taceri in cazul operei,prin completarea reciproca a unui puzzle inerent.Oricare ar fi cei doi poli din care rezulta opera,trebuie sa ne gandim la 3 aspecte importante:daruirea,priceperea autorului, handicapul cu care se naste o opera si datoria citorului.Opera trebuie sa o facem sa anime prin lectura noastra,sa traiasca pentru a o iubi,trebuie sa o facem sa vorbeasca pentru a-i putea raspunde.Opera incepe intotdeauna prin a fi scumpa noastra defuncta,si ea asteapta de la noi invierea,sau cel putin evocarea intensa.